Exista o anumita experienta, in scoala romaneasca de sculptura, pentru a manevra expresiv materialele industriei siderurgice: simpozioanele de la Galati, din anii 70 si, mai recent, in anii 90, cele de la Calarasi. Marius Leonte, vedeta a generatiei postdecembriste (n. 1964, studii de design si sculptura,1989-1997) a condus el insusi trei simpozioane de arta ambientala.

Cu expresie predominant in metal, sub egida "Tuborg", ansamblurile de la la Bucuresti, Constanta si Timisoara au fost un model de finantare "transnationala" a creativitatii romanesti (2001-2003). Dupa doua personale cu "Fiinte", multe expozitii de grup, tabere, premii si selectii internationale, Leonte, rasfatatul berii daneze, are sansa, dar mai ales forta, unui ansamblu de lucrari monumentale din fonta sudata, amplasate pe terasa Teatrului National.

"Artuborg 2003", la kilometrul zero al Bucurestilor, a fost un eveniment de o anvergura si "incandescenta" greu egalabile in peisajul artei romanesti de dupa anul 2000.

Dupa ce am subliniat redutabilul efort managerial al artistului, se cuvine sa ii plasam si creatia in "viata formelor". Stilistic vorbind, il vedem asezat pe Marius Leonte la o interesanta jonctiune intre trei directii clasice din sculptura moderna europeana. In lunga sa serie de homunculi, plasmuiti din bronz apoi din tabla sudata, pe o scala a dimensiunilor culisand de la 30 la mult peste 3.000 de centimetri, se pot distinge cele trei partituri amintite. Vectorii decisi ai constructivismului spatial sunt reprezentati la Leonte de tevaraia care infige sau ancoreaza agresiv cvasifigurativul sau larvar. Acest biomorf gestant este reprezentat de nucleele de bronz sau tabla care ii evoca, de asta data, pe Moore si Fontana. Unda de anxietate provocata de rudimentarul ontic al figurativului, perceput ca reminiscenta sau stagiu de increat, face rapel poetic cu expresionismul sculpturilor lui Giacometti si Germaine Richier. Leonte aduce in ansamblul de pe acoperisul Teatrului National din Bucuresti noutatea texturala a sudurii pe tabla deja corodata, in amplasament semideschis. Athanoare-utere-homunculi, "fapturile" pe care Leonte le nituia sau le anina pe araci-tutori, dospesc de aceasta data pe tevi uriase. "Aratarile" eclozeaza, se metamorfozeaza si parca respira greu prin porii ruginei. Se pregatesc sa activeze spatiul cu o stranietate de fauna jurasica. Inmugureste cate o labuta, o fesa, un apendix. Formatiunile feruginoase "sulitate" de Leonte trimit imaginar la insecte in metamorfoza de cocon, la carcase de fructe si tuberculi ori carcase chitinoase. Pot fi asociate oricand si cu organe prelevate sau cu niste stupi de viespi salbatice. Detaliile epidermei lor ofera, pe langa manere amuzante, placerea aproape gustativa a stagiilor ruginei. Tensionat-expresiv, anxios-ironic, exorcizant , in orice caz, ansablul de "fieratanii" de pe acoperisul Teatrului National semnat de Marius Leonte a fost un demers exceptional, pornit dintr-un pariu personal, care a ridicat in fapt o stacheta artistica si manageriala pentru colegii de breasla.